agonia
deutsch

v3
 

agonia.net | Richtlinien | Mission Kontakt | Konto erstellen
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial Mundart

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Weitere Texte dieses Autors


Übersetzung dieses Textes
0

 Kommentare der Mitglieder


Leser: 1423 .



Iubire marina
gedicht [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
von [duende07 ]

2010-07-08  | [Text in der Originalsprache: romana]    | 



Noaptea coboară întunecând zarea roșiatică.
Val după val, marea sărută nisipul de argint,
Pescăruși albi acoperă faleza singuratică,
Iar țipetele lor se frâng, rând pe rând, în vânt.

Ne plimbăm în tăcere pe nisipul ucigător de cald,
Cu un braț înconjur mijlocul iubitului meu.
Miroase a alge verzi, a melci și scoici, a păr ud,
A meduză spongioasă scânteind străveziu.

Soarele mării demult a fost înghițit de adâncuri.
Luna rotundă și plină ca un sân alb, virgin,
Împrăștie raze opaline pe-ale stâncilor vârfuri;
Iar stelele micuțe își pierd echilibrul divin

Și cad fără zgomot în marea liniștită, tremurândă.
Desprind o rază din lună, cu mâna-i fac un nod,
Scot stelele argintii căzute în apa verde-brună
Și, împletindu-le într-o cunună fără seamăn pe pământ,

O așez pe părul umed, negru ca nopțile fără lună,
Al iubitului meu, singura-mi dragoste adevărată și lină.
Alergăm pe plaja pustie, fără țel, fără scop, fără vină,
Iar cununa strălucitoare împrăștie în jur o lumină

Diafană, azuriu-aurie, ca o zi însorită de mai.
Ne întindem pe nisipul galben cu scoici sidefii,
Sărut ochii albaștri, somnoroși, limpezi, fără grai,
În timp ce trestii însângerate ne surâd vineții.

Adormim mângâiați de talazurile sărate;
În zori, un țipăt strident de albatros străbate
Auzu-ne, alungând visele noastre departe.
Cununa nocturnă dispare-n mreje fermecate,

Iar plăsmuirile nopții se retrag ‘napoi în a lor matcă.
Aurora se revarsă peste ape, risipește ceața densă,
Izvoare de lumini roz-purpurii se-alungă, se-amestecă,
Până rămân doar cele cu o nuanță senină, deschisă.

Privirea lui albastră mă-nvăluie ca un vers de iubire,
Fluturi albaștri freamătă îmbujorați pe corzile sufletului,
Fire nevăzute unesc speranțe de lacrimi, zâmbete de durere,
O ninsoare albă de petale și aripi ninge la poarta dorului,

Așteptând a se deschide fără batere, doar cu arzânde șoapte.
Și iarăși... marea, veșnic preumblătoare, cuprinde țărmul val după val;
Cu vise necuprinse se sparg undele ei de stânci, în noapte;
O sirenă își răcorește chipul obosit în albastrul de cristal...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst poezii
poezii
poezii  Suche  Agonia.Net  

Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net

E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!