|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1185
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-13 | [This text should be read in romana] |
Sunt singurul poștaș ce-ți va aduce o scrisoare
Din toți cei mulți care-au trecut prin viața ta, Când ridurile semănau cu-n asfințit de soare Iar trupul tău miros de crud și verde mai păstra. Erai divină-n felul tău sălbatic curcubeu aprins Ce răsărea în ochii triști la juni îndrăgostiți, Dar azi abia mai zăresc culorile care s-au stins Pe-aleile unde-n zadar sunt trandafirii înfloriți. Ai înflorit în multe vise pe cerul nopții înstelat Și n-ai crezut vrodată că ochii mei vor plânge Când vor zării întâmplător cum sufletul a sângerat, Iar brațele-n plăcute gesturi aievea te vor strânge. Sunt singurul poștaș rămas ce încă mai străbate Cărările dintre cuvinte fără să spună cât de greu, E să deschizi o poartă-n templul viselor uitate Sperând să regăsești culori din vechiul curcubeu.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy