Nu știu ce vietate e asta,
cu ochiul în burtă și gheara tocită,
nu știu de ce se trezește
în fiecare dimineață la șase
și de ce îmi aruncă pe geam
memoria,

aș putea să dau la o parte
florile oțelite de pe sarcofag,
ca să-i aflu
nemuritorul nume,
în aceste momente însă
toate mamele din lume încep
să tresară prin somn
de parcă al șaptelea simț
le-ar spune,
copiii nenăscuți au și ei pregătită
o moarte,

și-atunci când dinăuntru
sunt obligată să tac,
microfoanele îmi redau spaima
într-o limbă necunoscută,

intru în panică și toate cuvintele
adevărate
îmi sunt înghițite
de o mare învolburată,
iar tu, observatorul de planetariu,
ești un picup nebun
ce reproduce zgomotul inuman
al gurii.