mă trezesc cu visul agățat în realitate
mă întorc în contemplație
acolo totul era haotic, carnal și extravagant
tu nu purtai timpul pe umeri
așa cum eu nu mă purtam cum se cuvine
erai așa cum eu știam că suntem
îmbrățișați și noi – ”amân-goi ”
miroseai a mosc și a dulceață de afine crude
saxofonul spărgea clima umedă de afară
mă întindeam lângă tine
la fel cum se întinde ploaia pe asflat
eram unul și nulă era scânteia dintre noi
când aburi mov plecau spre lume
picurai în mine viața de pe Marte
Rapsodie
era firesc de nebunesc să aburim
clima asta purpurie
din realitatea agățată-n visul meu
cu tine, beyond the time
......
you ll be forever mine!