|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Sentința Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1101
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-07-15 | |
S-a nimerit să fim împreună
pe aceeaşi banchetă – nu mai conta că stăteam pe roată şi aş fi putut să vomit. Autocarul s-a urnit. - Uraa! Nea şoferu’ nu s-a dezis olé-uri îl însoţeau pentru fiecare curbă atacată cu măiestrie de acrobat. Ne bucuram - cu o noapte în urmă ne simţeam inimile strângându-se dar ne-am alinat aruncând cu sare în focul de tabără. Şi aseară tot lângă mine s-a aşezat. Tăcută. Din căştile walkmen-ului se auzea Ace of Base. Pe la Câmpina am adormit. Ne-am trezit peste ani, Soarele ne pârguise – pântecele ei surâdea rotofei. I-am zâmbit. Stăteau amândoi la masă el era ocupat cu o felie de pepene ea îl privea gânditoare. Pe dig pescăruşii ciuguleau merdenele din mâna turiştilor petrecându-mă de-a lungul falezei cu zbierăte îngrozitoare
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate