|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 632
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-29 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Când se zguduie pământul, trist mânat de vânturi oarbe Risipindu-mi veșnicia, ce puterea-n gând mi-o soarbe, Vorbe-n șir rostesc prin somnul mult prea-ntunecatei vieți Când ființa mi se spală-n roua tristei dimineți. Trăznet viu născut din ape răscolindu-mi amăgirea Mă-nfășoară în mireasma caldei ploi precum iubirea, Și se-ncruntă-adânc spre ochii ce s-au dus pe sub sprâncene Adormindu-le privirea ce se-afundă-n vis alene, Și m-alintă peste vreme tot săltându-mă spre stele Chinuindu-mi suferința, vârf al patimilor mele. Mă ridic privit de ochii curioși ai veșniciei Ca un miel sărind zburdalnic peste-ntinderea câmpiei, Mă rotesc pe după ușa ce nici clanța nu-și închide, Alungându-mi disperarea peste stepele aride, Ce fac haz de râsul gurii ce mănâncă fără știre Lungi ospețe adormite peste roiuri de iubire; Și mă-ntorc din nou mai fraged lângă trista-mi meserie Tot spunându-mi vorbe calde. Moartea mea, ființă vie, Se despică-n două așchii roade-al marelui blestem, Ce se-ntinde peste toate; n-am de ce să mai mă tem.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité