|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 128
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-01-09 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Am plecat cu casa în buzunar, îndoită ca o scrisoare citită prea des. La vamă n-au întrebat nimic despre visuri, doar dacă am ceva de declarat: am tăcut — viața nu încape în formulare. Sunt imigrant: un cuvânt care sună a gară fără ceas, a limbă străină care mă mușcă încet, a nume pronunțat greșit până începe să doară. Dimineața mă îmbrac cu munca altora, spăl podele care nu-mi vor ști pașii, ridic orașe în care nu voi îmbătrâni. Salariul are gust de metal, dar îl înghit — foamea nu are ideologie. În mine, patria nu mai e o hartă, ci o rană care vorbește seara. Mama sună și vocea ei miroase a pâine, iar eu răspund dintr-o cameră unde pereții nu știu nimic despre mine. Aici sunt „cel nou”, acolo am devenit „cel plecat”. Sunt suspendat între două lumi care nu se mai recunosc, ca două fotografii ale aceluiași om făcute în vieți diferite. Dar ascultați: imigrantul nu e o victimă, e o revoluție cu bagaj de mână. Noi traversăm granițe cu trupul obosit și mintea aprinsă. Ne reinventăm zilnic numele, învățăm să visăm în alte limbi, să iubim fără trecut sigur, să sperăm fără garanții. Suntem cei care dovedesc că omul nu aparține pământului, ci drumului. Iar într-o zi, din accentul nostru străin se va naște o lume care nu va mai întreba de unde vii, ci ce aduci cu tine.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité