|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 52
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-21 | [This text should be read in romana] | Dumnezeu de sus, azi-noapte mi-a spus: „Du-te pân’ la ruși și adu acasă Tezaurul luat și n-om mai fi supuși, Oaspeți oropsiți chiar la noi la masă.” Noi nu cerem milă, hrană sau pomană, Vrem doar să trăim mândri între Carpați, Nu ne-a îngenuncheat Poarta Otomană, Și din greutăți am ajuns bărbați. Ne-am iubit pământul, numele și neamul, Cu palmele goale, poate, am luptat, La biserici, astăzi, încă sfințim hramul, Iar de Dumnezeu ne-am apropiat. Suntem, cum se spune, mândri fii de daci, Nu ne e rușine să muncim cinstit, Știm ce e durerea, căci am fost săraci, Iar din ce aveam tribut am plătit. Chiar de veacul trece și în jur e scrum, Noi stăm neclintiți, atașați de glie, Căci din demnitate ne-am făcut un drum, Iar din libertate, imn de vitejie.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy