agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


Visualisations: 41 .



Amantul Agoniei
poèmes [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [Upicuitate ]

2026-06-23  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Ne curățăm de fardul lungii agonii,
Lăsând în urmă doar suspine risipite,
Suntem stăpânii unei noi epifanii,
Pe eșafodul unei clipe regăsite.

Din marea de iluzii am eșuat la mal,
Spălând pe stânci amprente de nisip,
Suntem ecoul unui ultim val,
Ce-și caută în spume un alt chip.

Lăsăm în urmă umbre, vechi și reci regrete,
Privind spre cerul ce se-aprinde triumfal,
Pășim curați prin valul vremii cel astral,
Cu adevărul scris pe suflet ca pecete.

Sub bolți întunecate, înmormântați de vii,
Alungați din raiul ce-al nostru trebuia să fie,
Căutăm lumina printre candele pustii,
O amăgire veche, născută-n agonie.

Alunecăm brutal în neantul ce ne mântuiește,
Unde absurdul nu mai cere nicio mască,
Când ultimul suspin în taină se sfârșește,
Iar moartea-nvață din nou să ne zâmbească.

Pășim tăcuți prin pulberea de stele,
Ce-am presărat-o-n drumul spre nicăieri,
Suntem captivi în măștile secătuite de dureri,
Și condamnați în emisfera fostelor tăceri.

Iar timpul, un călău puternic și fără de chip,
Ne macină și trupul prefăcut în scrum,
Păstrând în taină o dilemă pe nisip,
Și-un ecou pierdut pe un vechi drum.

Eternitatea ne reclamă astăzi dreptul,
Peste imperii de lumină, nu uitare,
S-a risipit din minte umbra și spectrul,
Suntem complici la o deplină transformare.

Suntem doar umbre rătăcite, fără nicio vină, Sfârșite tragic într-o mișcare browniană,
O întrebare ce-a murit în taină, senină,
În spatele unui destin ce curge în derivă.

Născuți din tihnă, spre-a purta povara,
De-a fi o conștiință-n trup neprihănit,
Am vrea în somn să dizolvăm ființa,
În neființa caldă a timpului oprit.

Ce cald decor devine astăzi chiar lumina,
Când tot ce facem este doar un salt sublim,
Să ridicăm spre ceruri lutul și cu tina,
Din care-am ales cu toții să redevenim.

Se lasă cortina peste marea farsă,
Iar zeii amuțesc în jilțul lor de gheață,
Din toată suferința ce în noi e arsă,
Rămâne doar o mare deznădejde de viață.

Nu mai e zgomot, nici revoltă-n noapte,
Doar golul care crește și ne-nghite arbitrar,
Iar timpul stinge ultimele șoapte,
Pe buze reci, încremenite în zadar.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .