|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Motanul care zgâria uşa, în sufletul tău Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 25
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-07-25 | |
Mai lasă-mă un pic să-mi fie noapte, să mai repet cum e să-mi fie dor, să mă trezească-n locul tău, la șapte, Sonata lunii-n do diez minor.
Mai lasă-mă să merg la o răscruce, să stau cu vântul, ziua, la taifas, să m-aresteze gânduri zăbăuce, să-mi cânte insulina-n pancreas. Mai lasă-mă să plec măcar o dată, de două, trei sau nouă ori pe an, promit să nu-ți mai fur din ciocolată, să nu strivesc țânțarii pe tavan. Nu garantez să reapar chiar mâine, mai am de zgândărit un neuron, dar când revin, am să aduc o pâine, o floare și puțin testosteron. Mai lasă-mă să stau aproape-o lună, un anotimp, o viață printre brazi, îți las o frunză roșie arvună, să-ți înverzească mâinele de azi. Și dacă, prin absurd, dintr-o greșeală, voi rătăci ca urs, ca bou, ca orc, așteaptă să-mi revin din zăpăceală: nu am plecat decât să mă întorc.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate