|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Frida Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-04 | |
A plecat departe.
I-au îmbătrânit picioarele În pământul din fața casei, Casă pe care o iubise Încă din pelincile striate Care îi răneau trupul, vara. Brațele, tinere și zvelte odinioară, Purtau acum o piele ce părea Înmuiată prea mult În râul din sat. Mai reușea să smulgă Câte o floare cu ele Și o punea să troneze, tăcută, În vaza mamei, din hol. Care mamă? Nici nu mai știa cât timp Trecuse de când nu mai rotunjise, apăsat, Pe buze, acest cuvânt sfânt: „Mamă!” Buzele îi erau grele și uscate, Iar fața, brăzdată de riduri, Cu ochii scobiți adânc în ea, Era acoperită De puful alb al îngerilor. Nu îmbătrânește. Se transformă, Pentru că-n cer Nu poți merge-n trup de om. Se întoarse către grădină. Suspinând, asculta. Încet, Abia putea distinge Cucuveaua... O fi un semn? Cine știe... Auzise cum tinerii plecau. El rămăsese în anii vieții, Iar dacă mâine l-ar chema sfinții, Tot aici ar fi. Să asculte, din grădină, Toată agitația lumii.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate