|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Sentința Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 14
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-12 | |
Mor visele ca oamenii, ca tot,
Ce-a fost cândva lumină şi-ncântare, Cuvintele încearcă murmurat Ruina s-o prefacă în salvare. Copilărie,draga mea fantomă, Te chem de-o viaţă-ntreagă să revii Văiesc şi strig, dar fără îndurare Drumurile noastre rămân tot pustii. Ne întâlnim arareori în câte-un vis, În câte-o adiere cu parfum de floare Venită, parcă din lumea celor duşi, Dar tu te pierzi ca o nălucă-n zare Iar eu rămân cu ochii plânşi, Rătăcitor prin Lumea asta mare.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate