agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 12 .



nici fata ei nu mai crede în Moșu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [edulup ]

2026-08-17  |     | 




fetița care va împlini trei ani
m-a rugat într-o noapte
una dintre acelea în care
strivesc amintiri cu cei patru albi buni prieteni
să mă gândesc serios
la rochițele pe care mami i le va cumpăra în neștire
și la florile din jurul leagănului
în care visele închid ochii și se dau huța

nițel peltică
cum îi stă bine unei pijamale roz cu zulufi aurii și zâmbet cât toată grădina
cu ochii verzi luminându-mi angoasele
și mânuța dreaptă atingându-mi sfioasă neliniștile de sub riduri
mi-a cerut blând dar foarte hotărât
ca toate femeile care știu cum trebuie să ceară

nenea urât și supărat
îți promit că am să o rog mult pe mami
ca tot ce va uita despre tine
să învelească mai întâi în câteva frunze uscate de tutun
numai bune de mestecat între dinții tăi galbeni
și-am să mă rog mult și la Doamne-Doamne
să te lase iar să poți vedea cât de frumos e afară
cum râd copiii când sar coarda
și cât de tare încălzește o rază de soare
chiar și pe bătrânii privitori prin trunchiuri de fagi
ai să vezi tu nenea
nu va mai trebui să înghiţi pastile
sau să umbli bolborosind prin praful orașului
și nici să încerci din toate puterile
să înveți cum se urăște

stai tu numai puțin să ajung eu la grădi
și-am să o rog pe doamna
să mă învețe o poezie frumoasă
despre un bunic îndrăgostit lulea
de un fir de iarbă crescut răzleț
pe sânul pârjolit de arșiță al dealului
mângâiat de palmele vântului

și-am să-l rog și pe tati
să țină minte mereu cât de tare îl iubim noi două
să aibă grijă mare de comorile lui fără de pereche
pe care să le iubească în fiecare clipă
dar mai ales atunci când zâmbetele vor să le fugă de acasă
pentru că atunci e cea mai mare nevoie

dar nenea
pentru ca tot ce îți spun acum
să se întâmple
las-o pe mami să uite
apoi să mă nască


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!