|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Motanul care zgâria uşa, în sufletul tău Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-09-04 | | Peste văi și peste dealuri Un vânt rece se agită Pomii, florile se-ncruntă Că vara este prea scurtă. Pomii au încremenit Frunzele îngălbenesc Un fior rece îi străbate Sub vântul aprig ce bate. Toate florile se-ntrabă Vântul rece ce ne-aduce? Gâzele au amuțit Auzul l-au ascuțit. Pe cărare, toamna vine Cu trena de frunze moarte Tot ce-atinge se usucă Nu se vede nicio muscă. Toate s-au ascuns de ea La față s-au îngălbenit Unii duhul și l-au dat Așa tare s-au speriat. Doar dalia cea înaltă Mândră își înălță capul Și zâmbește orișicui La fel și ochiul boului. La marginea gardului Înșirate stau de pază Florile toamnei adorate Tufănele colorate. Chiar de este mohorâtă Toamna este dolofană De roade îmbelșugată Vrea să fie descărcată.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate