|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Sentința Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-09-09 | |
Cu ochii deschiși
Am dormit atât de adânc, Încât am uitat să îmi culc pleoapele. Am visat că eram o pasăre în zbor, Fără membre alipite de pat. Cu ochii deschiși, Am văzut cum printre vertebre îmi creștea iederă, Iar din gene îmi picau sălcii plângătoare. Mi-am tot privit palmele culcate pe piept Din care nu mai curgea sânge, ci sevă amară. Cu ochii închiși Am privit către soare Retina-mi era neobosită de orbit. Ferestrele-au rămas deschise larg, Dar nu e lumina aprinsă și nu mai e nimeni acasă. Cu ochii deschiși Văd o siluetă ce rătăcește Prin întunericul din spatele corneei. Cu ochii închiși te-am privit, Căci iubirea e oarbă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate