Te caut organic, prin oase, prin vene,
Prin carnea ce-mi poartă stigmatul tău drag,
S-a pus o rugină pe măr și sprâncene
Și umbra ta moartă s-a strâns de pe prag.

E dorul un câine ce-mi mușcă din viață,
O foame de tine ce n-are sfârșit,
Pământul te ține strâns prinsă-n gheață,
Iar eu am rămas ca un pom scorojit.

Mi-e dor de mirosul de pâine și humă,
De mâna ta aspră, cu gust de pelin,
O mamă de lut rătăcită în spumă,
Părinte al lacrimii mele de chin.

Sunt strigăt din carnea ce-n gol se destramă,
O rană ce sângeră-n pântecul tău,
Te-a înghițit huma și-acum, sfântă mamă,
Mă apasă absența ta ca un plumb tot mai greu.