După marea iubire ce în Cer s-a mutat,
Am purtat în ființă un prieten curat,
O comoară de slove, un mistic tezaur:
Cartea sacră ce schimbă secunda în aur.

O, Poezie divină, tu, grai serafic și rar,
Mi-ai deschis orizonturi pe-al minții altar,
M-ai învățat cunoașterea fără de margini sau mări,
Și-ai ridicat al meu spirit spre vaste sacre zări.

Prin tine, prieten neprețuit din nopți de nesomn,
Am crescut, m-am clădit ca ființă și om,
Devenind o structură solară, trinitară, deplină,
Ce transformă și umbra în mistică lumină.

Ești ecoul existenței mele celei curate,
Pilonul de aur din marea cetate,
Și din Berceni, în zori, când mierlele încep să cânte,
Eu îți aduc reverențe cu inima fierbinte.