|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Tabla 669 Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1476
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-18 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | Todo un incendio de pájaros me parte los ojos y lloro. La miseria y la muerte se ensañaron con la puerta de mi casa, la derribaron y te llevaron. Te llevaron dejando tu cuerpo, vacío, dormido en la cama. -Sobre la cama yace mi gata muerta, ¡Sara ha muerto!- Y muerto también estos años donde fuimos encajando nuestros lenguajes, donde hacíamos la magia de parecernos inmortales, eternos; sólo animales y alma. Y nuestras miradas unidas en un horizonte infinito. Escupo sobre la roca del tiempo, sobre el frío de la muerte, ese vacío lleno de hielo y nada; sobre este incendio de pájaros que me parten los ojos, sobre mi llanto, inútil llanto. Tan inútil como haber creído en la muerte de esa muerte, en la muerte de esa miseria; esa, la que abarca todos los rincones de mi triste casa.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate