intre noapte si turnuri,
intre zei si caderi,
infulec din aripi de inger postum,
si-mi salt palaria din apa,
sunt rosu ca tine,
si curg primprejur,
intre noapte si turnuri,
corpul meu se scufunda in jar,
sorbind maretia atinsului stins,
si-mi salt luminita pe spate,
tragand-o spre cel mai apropiat sat,
infulec din aripi de pasare moarta,
si ingerul meu imi scrie povete,
pe limba,
pe umar,
pe coasa,
e luna un pic mai la stanga deunazi,
si vorba ma leaga de tine subtire,
am mers leganat,
si privire nebuna,
in vremea cand noptile cad,
si turnurile te-mbie la somn.