Vino iubito, să pășim amândoi deodat`
Peste încrâncenări de toamnă și urât,
Chiar dacă am greșit -și tu, și eu- în dreptul celuilalt,
Lacrimi să strivim într-un sărut.

Iar dacă dup-aceea străini ne vom privi
Și fără rost cuvintele ne vor chema,
Ca pe o fiere, plânsul mi-l voi înghiți,
Șoptindu-ți: "Drum bun... iubita mea !"

Drum bun, monumentală fire de femeie,
Te pierd că poate-așa îmi este dat.
Tu, mângâie duios petalele de orhidee
Și-apoi te du, lângă cel întins pe locul meu... în pat.

Final, adio, amintire, transă...
Împărțim la doi această despărțire grea,
Dar sub efectul tragic de neșansă
Eu încă te iubesc. Drum bun... iubita mea !