ultima femeie culeasă
urca treptele suflecate în spatele meu
până la singurătate
apoi
aruncă gropile folosite la naștere
își aranjează pielea murdară de zile
și îmi arată ieșirea din lume

oh doamne câte oase de șarpe și-au pierdut mințile
pe marginea trotuarelor
câtă sălbăticie arde în bobul de strugure
și câte înălțimi își smulg din glezne rădăcinile

cu fruntea spartă de nebunia orașului
îmi defac burta cu mâinile mamei mele
privesc piepturile de păsări care se rostogolesc din orbitele ei
uneori
aleg cei mai frumoși ochi de pasăre
și îi dăruiesc să mă privească

în liniște