și se aștern ninsorile
pe suflet,
plecat e timpul
în colinde,
căci soare-i rar
și nu-l mai prinde,
căci noaptea-n dar
nu se mai vinde,
iar albul
peste tot se-ntinde;

plecat e timpul

în creștet mă așez,
pe munte,
și greu mi-e trupul
când nu mai vine
îngerul
să îmi cuvânte