|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 3491
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-03 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Seara ostoia căldura sorilor gemeni,
Iar clopotele mari ale cetății-hartă Ne bătătoreau timpanele Cu tînguiri... Răzlețe, Păsări lacome furau vîntului solzii. Era ceasul rugii în doi. Am încetat să mai alergăm... obosiți... În conul de umbră al muntelui Numir, ne-am așezat jos și am început să ne scoatem spinii din tălpi... Durea cumplit... Mai ales spinul acela albastru ce crește prin gropile nisipoase ale oazei, spinul Azelon. Doamne ce tare durea... Într-un tîrziu, răsuflînd ușurați ne-am întins pe spate așteptînd răsăritul Borenei. „Nu ne mai urmărește nimeni...” ai șoptit într-un tîrziu. Am zîmbit acoperindu-ți gura cu degetele: „Taci, știi că nu poate fi adevărat,... Galmaar nu ne poate ierta...” ...te-ai strîns în mine și ai început să plîngi ușor... „...da, nu poate fi iertare pentru ce am făcut noi... nici jertfă și nici templu care s-o primească.” Apoi ne-am închinat simbolului ascuțit preț de o vreme... Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste...
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité